Am primit de multe ori aceasta intrebare pentru ca tendinta generala a pacientilor dar si a specialistilor este sa prelungeasca administrarea tratamentului antibiotic pina la
vindecarea totala a leziunii (ulceratiei). De multe ori insa ulceratiile la pacientul diabetic, in special cele neuropate sunt leziuni cronice care evolueaza luni de zile. De aceea,
recomandarea generala este sa tratam o infectie pina la remiterea semnelor inflamatorii locale si generale. De obicei acest lucru inseamna cca o saptamina pentru infectiile usoare si moderate si pina la 10 -14 zile in cazul infectiilor severe. O discutie aparte se poarta in cazul infectiilor osteoarticulare usoare si medii, cu implicare limitata a partilor moi, la care se tenteaza prezervarea segmentului respectiv (falanga/ metatarsian). In aceste situatii, se poate incerca un tratament antbiotic de lunga durata cu un chimioterapic, de tipul chinolonelor, Clindamicinei care au penetrare osoasa buna. In aceste situatii tratamentul antibiotic poate continua 6 saptamini si uneori chiar mai mult.

Atunci cand vorbim de ingrijirea piciorului in general si a piciorului diabetic in special, putem spune ca rolul podiatrului este unul esential. Podiatrul este cel care examineaza piciorul, evalueaza gravitatea problemelor pe care le pune pacientul, indica un tratament optim sau trimite pacientul la un alt specialist (chirurg generalist, chirurg vascular, diabetolog, etc) atunci cand competentele sale sunt depasite. El face debridarea leziunilor preulcerative (hipercheratoze, calusuri) dar si a ulceratiei sau a necrozelor localizate care pot aparea la pacientii diabetici cu complicatii macro sau microangiopatice. De asemenea, urmareste evolutia ulceratiilor “vindecate”, a plagilor post amputatii minore, ingrijeste unghiile, micozele periunghiale sau interdigitale. Alaturi de celalti specialist ai echipei participa la stabilirea gradului de afectare vasculara sau neuropata precizand intervalele de timp la care pacientii vor fi reevaluati. Educatia pacientilor dar si a familiilor acestora este efectuata tot de catre podiatru, la fiecare vizita a pacientilor, dand sfaturi asupra alegerii unei incaltaminte optime fiecarui moment de evolutie a leziunilor.

Este foarte important examenul local minutios care deceleaza unul sau mai multe semne inflamatorii (roseata, edem, durere, etc), colectie purulenta asociate cu semne
clinice generale (febra, frison, stare generala alterata, tahicardie, etc). Examenele de laborator vor decela prezenta unui sindrom inflamator dar si eventuala decompensare a
bolii metabolice, situatie care reprezinta o urgenta medicala si necesita spitalizare imediata.

Cea mai importanta masura de tratament o reprezinta preventia primara a aparitiei ulceratiei care presupune recunoasterea factorilor de risc – identificarea semnelor si
simptomelor de boala vasculara periferica, identificarea semnelor si simptomelor de neuropatie diabetic (senzitiva, motorie, autonoma). Daca in ciuda masurilor preventive
adoptate apare totusi ulceratia se impune un tratament local format din debridarea tesuturilor neviabile, incizie si evacuare atunci cand aceasta se impune. Antibioterapia
sistemica este o component importanta atunci cand exista semen de infectie. De asemenea descarcarea de presiune prin incaltaminte adecvata contribuie la evolutia
favorabila a leziunilor. Nu in ultimul rand, tot in managementul standard vorbim si de preventia reulceratiilor atat pe piciorul afectat cat si pe piciorul contralateral, preventie realizata exclusiv printr-o educatie terapeutica corect condusa.

Hiperglicemia “per se” reprezinta un factor de risc atat pentru aparitia infectiei cat si pentru agravarea acesteia la pacientul diabetic. De altfel, ne aflam intr-un cerc vicios
deoarece hiperglicemia cronica predispune la alterarea apararii organismului (prin fenomenul de glicozilare a proteinelor anticorp) iar infectia la randul ei determina un
dezechilibru glicemic putand reprezenta chiar unul din factorii determinanti ai decompensarii bolii cu aparitia acidocetozei in diverse grade de gravitate. de cele mai
multe ori suntem chemati sa spargem acest cerc vicios si discutia se poarta in jurul celui care, chirurg sau diabetolog, are mijloacele cele mai eficienta. in aceasta situatie, doar
tratamentul infectiei, simplul drenaj al unei colectii sau in cazurile grave, chiar amputatia, poate determina reducerea valorilor glicemiei si restabilirea echilibrului metabolic.

Examenul piciorului unui pacient cu diabet zaharat este o parte componenta si mai ales extren de importanta a examenului clinic complet al pacientului. Astfel, examenul
piciorului la pacienții diabetici trebuie efectuat în mod sistematic, la fiecare consultatie, fiind format din mai multe părți: inspecția, palparea, evaluarea neurologica, evaluarea
vasculara, evaluarea incaltamintei si nu in ultimul rand evaluarea staticii si a mersului. Un examen fizic complet alaturi de o anamneza corecta sunt obligatorii pentru a stabili
eventuali factori de risc, terenul arteriopat sau neuropat, bolile asociate. Vor fi evaluate sistemul cardiovascular, sistemul respirator, digestiv, genito-urinar si acuitatea vizuala.
Inspectia se va face bilateral, atat pe suprafata dorsala si plantara a picioarelor, pe marginile laterale, regiunea calcaneana, spatiile interdigitale. De asemenea, se evalueaza
si tegumentul, unghiile, prezenta sau nu a edemului, deformarile picioarelor, (pot fi legate de traume anterioare sau de amputatii anterioare) si prezenta sau absenta mobilitatii
articulare. Palparea presupune evaluarea pulsatiilor arteriale, evaluarea temperaturii piciorului, prezenta sau nu a edemului. Palparea pulsatiilor periferice reprezinta cea mai
importanta si cea mai simpla manevra pentru detectarea ischemiei. Examenul Doppler si indicele glezna-brat reprezinta explorari noninvazive care stabilesc prognosticul si
managementul respectivei leziuni. Nu in ultimul rand este important sa se examineze pantofii si sosetele pacientului pentru a identifica eventuale modificari la acest nivel.

Este foarte important examenul local minutios care deceleaza unul sau mai multe semne inflamatorii (roseata, edem, durere, etc), colectie purulenta asociate cu semne
clinice generale (febra, frison, stare generala alterata, tahicardie, etc). Examenele de laborator vor decela prezenta unui sindrom inflamator dar si eventuala decompensare a
bolii metabolice, situatie care reprezinta o urgenta medicala si necesita spitalizare imediata. Sigur ca nu trebuie sa uitam de examenul clinic complet al pacientului, care
alaturi de o anamneza amanuntita (ulceratii in antecedente, prezenta amputatiilor, a plagilor dehiscente, etc) ne poate ajuta in managementul ulterior al acestei complicatii
indeajuns de frecvente in randul pacientilor diabetici cu control metabolic precar. Examenul radiologic simplu al piciorului, ne ajuta sa stabilim daca scheletul osos este
afectat, daca exista bule de gaz in tesutul subcutanat- marca a unei infectii cu germeni anaerobi sau daca exista un corp strain, cauza a infectiei.