Atunci cand vorbim de ingrijirea piciorului in general si a piciorului diabetic in special, putem spune ca rolul podiatrului este unul esential. Podiatrul este cel care examineaza piciorul, evalueaza gravitatea problemelor pe care le pune pacientul, indica un tratament optim sau trimite pacientul la un alt specialist (chirurg generalist, chirurg vascular, diabetolog, etc) atunci cand competentele sale sunt depasite. El face debridarea leziunilor preulcerative (hipercheratoze, calusuri) dar si a ulceratiei sau a necrozelor localizate care pot aparea la pacientii diabetici cu complicatii macro sau microangiopatice. De asemenea, urmareste evolutia ulceratiilor “vindecate”, a plagilor post amputatii minore, ingrijeste unghiile, micozele periunghiale sau interdigitale. Alaturi de celalti specialist ai echipei participa la stabilirea gradului de afectare vasculara sau neuropata precizand intervalele de timp la care pacientii vor fi reevaluati. Educatia pacientilor dar si a familiilor acestora este efectuata tot de catre podiatru, la fiecare vizita a pacientilor, dand sfaturi asupra alegerii unei incaltaminte optime fiecarui moment de evolutie a leziunilor.

Am primit de multe ori aceasta intrebare pentru ca tendinta generala a pacientilor dar si a specialistilor este sa prelungeasca administrarea tratamentului antibiotic pina la
vindecarea totala a leziunii (ulceratiei). De multe ori insa ulceratiile la pacientul diabetic, in special cele neuropate sunt leziuni cronice care evolueaza luni de zile. De aceea,
recomandarea generala este sa tratam o infectie pina la remiterea semnelor inflamatorii locale si generale. De obicei acest lucru inseamna cca o saptamina pentru infectiile usoare si moderate si pina la 10 -14 zile in cazul infectiilor severe. O discutie aparte se poarta in cazul infectiilor osteoarticulare usoare si medii, cu implicare limitata a partilor moi, la care se tenteaza prezervarea segmentului respectiv (falanga/ metatarsian). In aceste situatii, se poate incerca un tratament antbiotic de lunga durata cu un chimioterapic, de tipul chinolonelor, Clindamicinei care au penetrare osoasa buna. In aceste situatii tratamentul antibiotic poate continua 6 saptamini si uneori chiar mai mult.

Este foarte important examenul local minutios care deceleaza unul sau mai multe semne inflamatorii (roseata, edem, durere, etc), colectie purulenta asociate cu semne
clinice generale (febra, frison, stare generala alterata, tahicardie, etc). Examenele de laborator vor decela prezenta unui sindrom inflamator dar si eventuala decompensare a
bolii metabolice, situatie care reprezinta o urgenta medicala si necesita spitalizare imediata.

Diabetul este o „boală a civilizaţiei“ care afectează din ce în ce mai mulţi oameni. Aceasta pentru că mâncăm fără măsură şi tot ce avem la îndemână: de la covrigi şi până la pateuri, snackuri de tot felul, dulciuri în cantităţi la întâmplare, nu facem mişcare chiar dacă avem un surplus de kilograme care ar trebui să ne îngrijoreze. În aceste condiţii, ajungem obezi, iar obezitatea este primul pas către o grămadă de probleme de sănătate.

Diabetul zaharat este una din cele mai răspândite boli cronice netransmisibile. Reprezintă o afecţiune care cuprinde un grup eterogen de tulburări, ce pot avea etiologie diferită, dar care au în comun hiperglicemia asociată cu tulburări de metabolism lipidic şi proteic“, explică dr. Eduard Catrina, medic chirurg specialist în tratamentul piciorului diabetic, de la Spitalul Clinic „Dr Ioan Cantacuzino“ din Capitală.

Cea mai importanta masura de tratament o reprezinta preventia primara a aparitiei ulceratiei care presupune recunoasterea factorilor de risc – identificarea semnelor si
simptomelor de boala vasculara periferica, identificarea semnelor si simptomelor de neuropatie diabetic (senzitiva, motorie, autonoma). Daca in ciuda masurilor preventive
adoptate apare totusi ulceratia se impune un tratament local format din debridarea tesuturilor neviabile, incizie si evacuare atunci cand aceasta se impune. Antibioterapia
sistemica este o component importanta atunci cand exista semen de infectie. De asemenea descarcarea de presiune prin incaltaminte adecvata contribuie la evolutia
favorabila a leziunilor. Nu in ultimul rand, tot in managementul standard vorbim si de preventia reulceratiilor atat pe piciorul afectat cat si pe piciorul contralateral, preventie realizata exclusiv printr-o educatie terapeutica corect condusa.

Pacientii diabetici necontrolati metabolic fac mai fervent infectii. De ce? Hiperglicemia per se reprezinta un factor de risc atat pentru aparitia infectiei cat si pentru agravarea acesteia la pacientul diabetic. De altfel, ne aflam intr-un cerc vicios deoarece hiperglicemia cronica predispune la alterarea apararii organismului (prin fenomenul de glicozilare a proteinelor anticorp) iar infectia la randul ei determina un dezechilibru glicemic putand reprezenta chiar unul din factorii determinanti ai decompensarii bolii cu aparitia acidocetozei in diverse grade de gravitate. de cele mai multe ori suntem chemati sa spargem acest cerc vicios si discutia se poarta in jurul celui care, chirurg sau diabetolog, are mijlocale cele mai eficienta. in aceasta situatie, doar tratamentul infectiei, simplul drenaj al unei colectii sau in cazurile grave, chiar amputatia, poate determina reducerea valorilor glicemiei si restabilirea echilibrului metabolic.

Infectia unei ulceratii pe picior diabetic reprezinta principala cauza ce duce spre amputatie. De aceea, controlul infectiei reprezinta unul din principiile de tratament ale acestei complicatii.

initial, este foarte important examenul local minutios care deceleaza unul sau mai multe semne inflamatorii (roseata, edem, durere, etc), colectie purulenta asociate cu semne clinice generale (febra, frison, stare generala alterata, tahicardie, etc). Examenele de laborator vor decela prezenta unui sindrom inflamator dar si eventuala decompensare a bolii metabolice, situatie care reprezinta o urgenta medicala si necesita spitalizare imediata. Sigur ca nu trebuie sa uitam de examenul clinic complet al pacientului, care alaturi de o anamneza amanuntita (ulceratii in antecedente, prezenta amputatiilor, a plagilor dehiscente, etc) ne poate ajuta in managementul ulterior al acestei complicatii indeajuns de frecvente in randul pacientilor diabetici cu control metabolic precar. Examenul radiologic simplu al piciorului, ne ajuta sa stabuilim daca scheletul osos este afectat, daca exista bule de gaz in tesutul subcutanat- marca a unei infectii cu germeni anaerobi sau daca exista un corp strain, cauza a infectiei.

Tratamentul se impune in cel mai scurt timp posibil. Principiile generale dupa care se trateaza o astfel de leziune sunt reprezentate de controlul infectiei (antibioterapie sistemica si tratament chirurgical local prin incizie, evacuare, drenal, debridare a tesuturilor neviabile, etc), asigurarea unei vascularizatii optime vindecarii ulceratiei (dezobstructie endovasculara, by-pass) si descarcarea presionala la nivelul respectivei ulceratii prin incaltaminte speciala, aparat gipsat, sau diverse alte metode eficiente individualizat, de la un caz la altul. Nu in ultimul rand, tratmentul dezechilibrului metabolic. Ulterior, plagile postoperatorii vor fi ingrijite in vederea obtinerii tesutului de granulatie care sa permita sutura per secundam sau acoperirea defectului cu diferite metode de chirurgie plastica (lambouri, grefe libere autologe sau grefe artificiale).

Piciorul diabetic reprezinta una dintre cele mai frecvente si invalidante dintre complicaţiile majore ale diabetului zaharat (1). Desi problematica piciorului diabetic şi relatia acesteia cu diabetul zaharat a fost recunoscuta inca din secolul al IX-lea, aceasta a fost marginalizata si minimalizata chiar, până la jumatatea secolului XX. Ultimele decenii ale secolului XX si secolul XXI au fost marcate de o dinamica impresionanta a progreselor atit in ceea ce priveşte patogenia cit si managementul piciorului diabetic.